Andrei Sava - Deputatul Dumneavoastra

Nevoia de creştere a gradului de colectare a resurselor financiare publice
2011-05-03

România este unul dintre statele membre ale UE cu mari probleme în gestionarea evaziunii şi a corupţiei fiscale. Corupţia ridicată este o plagă a societăţii româneşti, având o mare determinare socială şi culturală. Acest fenomen negativ, aproape generalizat la toate nivelurile administraţiei publice şi ale organismelor de control financiar de stat, a condus la un nivel considerat printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte evaziunea fiscală şi arieratele fiscale, cu influenţă negativă asupra gradului de fiscalitate, conducând la creşterea deficitului bugetar general consolidat şi ulterior la creşterea datoriei publice guvernamentale. Măsurile întreprinse de ANAF în ultimul timp, în vederea sprijinirii mediului de afaceri, cum ar fi implementarea declaraţiei unice, precum şi intensificarea verificărilor pe anumite domenii cu risc fiscal, cum ar fi achiziţiile intracomunitare de legume-fructe şi alte produse alimentare, comerţul cu produse accizabile etc., au condus, aşa cum o dovedesc şi cifrele, la încasări mai mari la bugetul de stat. Totalul veniturilor bugetare realizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în luna februarie 2011, a însumat 10.906,12 milioane de lei, ceea ce reprezintă o creştere cu 17,04% faţă de aceeaşi lună a anului trecut şi un grad de realizare de 106,69% a programului de încasări a veniturilor bugetare comunicate de Ministerul Finanţelor Publice. O problemă destul de importantă pentru sustenabilitatea fiscal-bugetară pe termen lung rămâne însă capacitatea redusă de colectare a veniturilor publice, îndeosebi din zona rurală, care determină o povară fiscală suplimentară asupra contribuabililor şi menţine premisele unor deficite bugetare structurale. În sensul acesta, un prim pas spre aducerea la lumină a muncii la negru este dat de recenta adoptare a Legii zilierilor, urmând ca aceasta să fie promulgată de preşedinte. Astfel, va fi reglementată o componentă importantă a muncii întâlnite mai ales în mediul rural, cu beneficii atât de partea acelora care practică "munca cu ziua", dar şi de partea statului, prin impozitarea veniturilor.

Pactul European pentru Competitivitate Economică - un apel la precauţie
2011-03-29

O problemă de interes european ocupă în această perioadă agenda europeană şi generează dezbateri aprinse în rândul decidenţilor politici din toate statele membre ale Uniunii Europene. Este vorba de Pactul European pentru Competitivitate, un instrument care urmăreşte convergenţa politicilor economice la nivelul UE şi consolidarea disciplinei fiscale în ţările membre, pentru a evita o nouă criză a datoriilor suverane în viitor, dar şi pentru întărirea competitivităţii economiei europene în raport cu competitorii globali.Cum era de aşteptat, acest subiect nu a stârnit interes în mass-media românească decât în mod excepţional. Subiectul a devenit relativ interesant în momentul în care s-a anunţat că noua versiune a textului nu va viza doar ţările membre ale zonei euro, ci şi statele membre care nu utilizează moneda unică, în cazul în care autorităţile naţionale decid în acest sens. De ce este importantă această dezbatere pentru România şi poziţia pe care o vor adopta autorităţile române cu privire la Pactul pentru Stimularea Competitivităţii? Participarea la acest Pact înseamnă acceptarea unor măsuri, precum uniformizarea taxelor în ţările zonei euro şi interzicerea practicării unei cote unice de impozitare scăzute, uniformizarea vârstei de pensionare, desfiinţarea indexării salariilor cu inflaţia şi introducerea în Constituţie a unei limite suverane de îndatorare, supunerea bugetului naţional aprobării în prealabil de către Bruxelles, precum şi agrearea unui sistem de sancţiuni în cazul neîncadrării în criteriile prevăzute de Pact. Miza este mare, iar efectele nu vor rămâne la stadiul de angajamente politice, ci vor fi resimţite de fiecare cetăţean. România trebuie să-şi negocieze cu precauţie poziţia în cadrul acestui Pact, astfel încât să nu-şi piardă atuurile pe care le deţine pe piaţa europeană, în momentul de faţă. De exemplu, nu putem accepta coordonarea la nivel european în domeniul impozitelor, nu ne putem permite renunţarea la regimul fiscal favorabil creat de cota unică care este avantajul nostru competitiv pe piaţa unică europeană. Nu putem accepta o creştere peste noapte a costului gazelor la nivelul pieţei UE sau o egalizare a salariilor pe piaţă. Putem, în schimb, continua cu adoptarea unor măsuri mai stricte, care să ne ajute să atingem stabilitatea economică pe termen lung, cum ar fi, spre exemplu, recenta propunere a preşedintelui de a introduce în Constituţie plafonarea deficitului bugetar la 3% din PIB şi condiţia ca tot deficitul să fie folosit la investiţii, nu la consum.

Lupta cu majorarea preţurilor trebuie să fie dusă şi în Parlament, nu doar în piaţă!
2011-03-01

În prezent, Româniatrece printr-o perioadă marcată de declaraţii cu privire la scumpirile alimentelor, atât din partea patronatelor şi a producătorilor interni, cât şi din partea autorităţilor române, în special prin reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Potrivit INS, creşterile de preţ înregistrate la alimente au depăşit deja 10% faţă de anul trecut şi continuă să crească de la lună la lună. Însă această majorare nu se justifică: am avut o producţie agricolă foarte bună în 2010. Înainte de efectuarea recoltelor din toamna anului 2010, se vorbea despre o agricultură mult afectată de condiţiile meteo nefavorabile. S-a vorbit inclusiv despre o creştere a preţurilor la materiile prime, acuzându-se vremea nefavorabilă. Cu toate acestea, cifrele înaintate de MADR referitoare la situaţia recoltei de anul acesta au adus în prim-plan o producţie de porumb fruntaşă în Europa, o producţie de grâu peste aşteptări, fapt care nu justifică eventualele creşteri de preţuri, cel puţin pe acest sector. Consider inoportun, dar şi nejustificat, acest trend continuu şi ascendent al majorării preţurilor la materiile prime agricole şi la alimente. Statul nu poate interveni pentru a stabili preţurile şi a înlătura creşterile nejustificate, însă nici nu putem permite ca preţurile să fie dictate exclusiv de producători şi comercianţi. Trebuie să punem la punct o strategie actualizată în domeniul agriculturii, pe o perioadă de timp definită, care să aibă ţinte precise: valorificarea la maxim a potenţialului agricol, ocuparea forţei de muncă din mediul rural, măsuri concrete de susţinere a producătorilor pentru a-şi vinde marfa direct în pieţe, fără intermediari. La ora actuală¸ prezenţa acestora în pieţele din ţară este mult prea dificilă şi redusă, drept urmare, aceştia ajung fie să-şi irosească marfa, fie să o vândă la preţuri foarte mici în străinatate. Consider, de asemenea, utilă adoptarea unor măsuri de tipul celei privind penalizarea aplicată terenurilor care rămân necultivate, pe care doreşte să o instituie acum MADR pentru a preveni o situaţie similară celei de anul trecut, când circa trei milioane de hectare au fost lăsate nelucrate, potrivit reprezentanţilor Ministerului. Este condamnabil faptul că România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane hectare, dintre care doar 10 milioane sunt ocupate cu terenuri arabile, iar în anul 2010 doar 2/3 au fost cultivate, circa 3 milioane de hectare rămânând nelucrate. Acest lucru se întâmplă şi datorită faptului că o bună parte din populaţia de la sate este formată din bătrâni, care nu mai pot face agricultură, nu au bani pentru a-şi achiziţiona utilajele necesare, dar nici nu au încredere să îşi dea terenurile în arendă. O altă problemă sunt subvenţiile pe care le primesc agricultorii, de trei ori mai mici decât media europeană. Trebuie să identificăm soluţiile alternative corecte, adaptate fiecăreia dintre problemele specifice şi, cel mai important, odată găsite, ele trebuie transformate în politici publice, care să fie, apoi, implementate temeinic şi corespunzător. Numai în felul acesta vom putea ameliora neajunsurile caracteristice acestei ramuri esenţiale a economiei ţării noastre, care este acum într-o stare haotică.

România nu îşi permite ratarea oportunităţilor de finanţare externă în domeniul infrastructurii de transport
2011-02-22

Patru ani şi 8,6% din 30 de miliarde de euro. Acesta este bilanţul României în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, conform Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului Finanţelor. De la aderarea sa la UE, România a absorbit doar 600 de milioane de euro din cele 5,6 miliarde de euro disponibile. Cifrele demonstrează faptul că rata de absorbţie este mai mică decât în multe dintre ţările europene, în condiţiile în care banii europeni ar trebui să reprezinte o alternativă mult mai sănătoasă pentru ţara noastră decât cea dată de împrumuturile externe. Proiectele de infrastructură reprezintă principalul beneficiar al fondurilor de coeziune ale UE. Cu toate acestea, atunci când vorbim de infrastructura de transport de la noi, nu este suficient să facem referire doar la fonduri europene. Necesităţile de dezvoltare a infrastructurii în România sunt evident mult mai mari decât resursele financiare, iar ţara noastră are de recuperat un decalaj foarte mare în acest domeniu, faţă de restul ţărilor membre UE. Pentru că accesarea fondurilor europene necesită şi dezvoltarea unui cadru favorabil de implementare a proiectelor, permiteţi-mi să îmi manifest deschis susţinerea şi încrederea că seria de măsuri luate de curând în cadrul MTI reprezintă un prim pas spre dezvoltarea sănătoasă a infrastructurii de transport naţionale. Dumneavoastră sunteţi martorii faptului că nu am ezitat niciodată să critic membrii Guvernului atunci când am gândit că acţiunile acestora sunt greoaie şi pe alocuri lipsite de coerenţă, dar consider că, atunci când se întreprind demersuri care au ca finalitate măsuri concrete şi planuri eficiente de investiţii, trebuie să salut realizările dânşilor şi să îi susţin în activitatea lor. De aceea, am dorit să supun atenţiei dumneavoastră noua lege a exproprierilor, standardele de cost şi normele de soluţionare a contestaţiilor, ca măsuri întreprinse de Ministerul Transporturilor care au drept scop realizarea de economii în cadrul licitaţiilor publice, constituind totodată iniţiative care vizează accelerarea absorbţiei fondurilor europene. Iar faptul că în doar 3 luni de zile rata de absorbţie a fondurilor europene în domeniul transporturilor s-a dublat, chiar dacă rămânând la o cotă extrem de mică în raport cu potenţialul, ne arată că direcţia noii conduceri a MTI este cea corectă.

Pentru redresarea economică trebuie să dinamizăm procesul ocupării forţei de muncă
2010-12-14

Oportunitatea înlocuirii unui cod al muncii învechit cu un nou cod este dată de o serie de principii pe care Noul Cod le are la bază, principii precum flexicuritatea - principiu care presupune găsirea unei căi de mijloc între nevoile angajatorilor şi cele ale angajatului, respectiv între flexibilitate şi securitate -, stimularea şi valorificarea performanţei, promovarea concurenţei şi dinamizarea procesului de angajare. Acestea sunt principiile care legitimează adoptarea acestui nou cod al muncii, care are în vedere flexibilizarea relaţiilor contractuale dintre angajatori şi angajaţi. Dincolo de numirea acestor principii esenţiale şi emblematice pentru noul cod al muncii aş vrea să fac referire la câteva măsuri ce oglindesc fidel aplicarea lor. Una dintre ele este creşterea perioadei de probă de la 30 la 45 de zile pentru funcţii de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţii de conducere, fapt ce semnifică o mai mare atenţie acordată aptitudinilor persoanei în probă pentru postul respectiv şi implicit o analiză pertinentă a potenţialului de performanţă al acestei persoane pentru postul ce urmează să îl ocupe. O altă măsură menită să stimuleze concurenţa şi performanţa la locul de muncă este eliminarea limitării numărului de persoane ce pot fi angajate succesiv în perioada de probă pentru acelaşi post, vechiul cod impunând un număr limită de 3 persoane. Proiectul supus dezbaterii de către Guvern reglementează munca temporară, interzice cumulul a mai mult de două funcţii la acelaşi angajator şi impune sancţiuni severe pentru firmele care nu înregistrează demisiile angajaţilor. Astfel, în ceea ce priveşte angajarea, contractul individual de muncă trebuie să fie obligatoriu încheiat în formă scrisă înainte de începerea activităţii, în timp ce salariatul temporar trebuie să încheie un contract de muncă temporară cu agentul de muncă temporară, fără a plăti vreo taxă, iar comisionul va fi perceput de la firma care-l solicită. Noul Cod al muncii responsabilizează angajatorul care va trebui să stabilească de la început obiectivele şi criteriile de performanţă în funcţie de care va fi evaluat angajatul, astfel încât tot procesul să fie unul corect şi transparent. În plus, proiectul prevede că angajatorul trebuie să stabilească criterii de evaluare a activităţii şi obiectivele de performanţă individuală, menţionate încă de la angajare, în baza cărora se vor face ulterior şi concedierile colective. De cealaltă parte, angajatorul va putea să facă angajări, după ce a efectuat concedieri colective dacă compania îşi revine economic, oricând, adică şimai repede decât actualul termen de nouă luni. Consider că, prin proiectul de faţă, ţara noastră face un pas important pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Strategia "Europa 2020", care îşi propune ca, peste un deceniu, 75% din populaţia Uniunii Europene cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să fie angajată în muncă. De aceea, sper ca şi atenţia dumneavoastră să se îndreptate spre promovarea unor astfel de proiecte constructive, singura noastră şansă spre o economie bazată pe creştere pozitivă şi nu negativă.

Acum trei săptămâni, preşedintele României declara în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului că este timpul unor acţiuni ferme ale Guvernului şi Parlamentului şi că îşi doreşte ca următoarele 35-40 de zile să fie marcate de acţiuni care să dovedească responsabilitatea forţelor politice prin punerea în prim-plan a intereselor naţionale. Era o propunere de armistiţiu făcută de preşedinte în speranţa deblocării activităţii Parlamentului. Din păcate, constat că lucrurile nu se îndreaptă nicidecum în această direcţie. Decizia Curţii Constituţionale care legitimează Guvernul să continue procedura de asumare a Legii educaţiei, a fost prilej de atacuri, aceasta fiind neglijată sau chiar sfidată. Nu este nevoie decât să privim declaraţiile liderilor opoziţiei. Domnul Antonescu declara că asumarea răspunderii nu trebuie continuată, prin această afirmaţie sfidând într-un fel decizia Curţii. Pe de altă parte, Adrian Năstase susţine că partidul său nu se simte vizat de apelul la responsabilitate. Toate acestea nu fac decât să creeze tensiuni şi să boicoteze bunul mers al procesului legislativ. În cazul exemplului de faţă, aceste lucruri nu fac decât să îngreuneze procesul adoptării legii educaţiei naţionale, o lege care permite în sfârşit realizarea descentralizării din învăţământul preuniversitar şi o serie de alte reforme. Preşedintele României s-a văzut nevoit să revină asupra apelului la responsabilitate. Apelul făcut de Preşedinte este un apel către toţi politicienii, un apel care ne îndeamnă la acţiune până nu e prea târziu. Cred că apropierea Zilei Naţionale ar trebui să ne facă să ne gândim serios la modul în care dorim să arate această ţară pentru noi şi pentru tinerii al căror viitor aparţine acestei ţări, şi să facem un efort comun în a pune în aplicare moratoriul propus de Preşedinte.

Reacţie la ştirile din media cu privire la sesizarea făcută de ANI Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul deputatului Andrei Sava
2010-03-24

Am luat la cunoştinţă prin intermediul presei de sesizarea pe care Agenţia Naţională de Integritate a făcut-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la presupuse falsuri în declaraţia mea de avere depusă la Parlamentul României. Voi studia cu maximă atenţie documentele ataşate acestei sesizări, pe deplin convins de buna credinţă a celor de la ANI, dar şi a procurorilor de pe lângă Înalta Curte. Voi ţine la curent opinia publică în legătură cu desfăşurarea acestui caz pentru că nu doresc să-mi fie lezată gratuit imaginea publică. Andrei Sava Deputat PD-L de Prahova

Doamnă preşedinte, Stimate colege şi stimaţi colegi, Încă de când am fost aleși în 2008, am vorbit cu toții despre un nou Parlament, cu aleși uninominali, responsabili pentru activitatea lor în fața electoratului. Anul trecut, electoratul s-a pronunțat, într-o proporție covârșitoare, în favoarea reducerii numărului parlamentarilor și trecerea la un Parlament unicameral. Referendumul a fost validat și este datoria noastră, ca reprezentanți aleși ai cetățenilor, să lucrăm pentru îndeplinirea voinței acestora. Asistăm, în schimb, la declarații politicianiste și tertipuri pentru a împiedica punerea în practică a unei decizii a cetățenilor României. De unde în toamnă nimeni nu îndrăznea să contrazică ceea ce era evident -dorința electoratului - de frica pierderii alegerilor, acum, când perspectiva unor alegeri este îndepărtată, au apărut contestatari, chițibușari care s-au pus de-a curmezișul unei reforme autentice a Parlamentului. Ne e frică de competiție? Ne e frică că ne vom pierde scaunele calde din Parlament? Eu sper că măcar noi, cei care suntem la primul mandat, primii aleși uninominal, avem curajul să ne asumăm aplicarea voinței electoratului. Reducerea numărului parlamentarilor și Parlamentul unicameral nu sunt teme de dezbatere politicianistă, ci măsuri pentru o mai mare eficiență a activității noastre. Stăm acum luni, ani pentru a avea un proiect de lege aprobat, perioadă în care nevoia căreia îi răspunde propunerea legislativă rămâne fără soluție. Să profităm de această perioadă lipsită de confruntări electorale pentru a începe dezbaterea parlamentară și a putea avea un referendum pentru modificarea Constituției înaintea alegerilor din 2012, astfel încât structura noului Parlament din 2012 să reflecte voința cetățenilor. Cu cât amânăm decizia, cu atât șansele ca rezultatele referendumului din 2009 să fie aplicate se reduc. Și credeți că atunci când vom merge în 2012 să cerem din nou votul cetățenilor, spunându-le că îi vom reprezenta în Parlament , ei ne vor mai crede? De ce ne-ar mai vota dacă noi nu le-am respectat votul acordat? Vă mulţumesc!

De 1 Martie am împărțit împreună cu o echipă de tineri ”portocalii” flori și mărțișoare doamnelor din colegiul 12 din Ploiești. 1 Martie este o sărbătoare a primăverii și o zi în care să le arătăm aprecierea noastră doamnelor. Cred însă că ar trebui să facem mai des acest lucru, fără a avea nevoie de o zi anume pe an.

Saptamana trecuta am asistat cu totii la discutii intense purtate in mass-media romanesti despre proiectul legii pensiilor adoptat de catre Guvernul Boc. Au fost voci care au sustinut proiectul, data fiind necesitatea reformarii sistemului de pensii publice, dar au fost si voci care au cautat sa condamne initiativa executivului, pe motiv de inechitate a deciziilor. Inainte de toate, doresc sa atrag atentia asupra catorva lucruri: bugetul asigurarilor sociale de stat inregistreaza pierderi anuale inca din 2006, in anul 2009 ajungandu-se la cel mai mare deficit cu valuare de 1,5 miliarde de Euro; 5,54 milioane de pensionari sunt sustinuti de 5,65 milioane de contribuabili la sistemul public de pensii (raport de 0,98 pensionari/1 contribuabil); pensiile de invaliditate au ajuns la un numar de 900.000 de pensionati, cu o crestere de 50% in ultimii 8 ani; anual se inregistreaza o triplare a pensiilor anticipate, la momentul de fata fiind inregistrate cca. 115.000 de pensii anticipate partiale in plata; cheltuielile bugetare cu pensiile, pentru anul 2009, au ajuns la o pondere de 8% din PIB, iar tendinta acestora este una ascendenta. In contextul de fata este mai mult decat evident faptul ca avem de-a face cu un sistem de pensii nesustenabil, un sistem ce are nevoie de o reconsiderare a criteriilor in baza carora sunt acordate pensiile publice catre cetateni. Este necesar ca acordarea lor sa se faca intr-un mod cat mai echitabil, fara sa existe privilegiati ai sistemului. Actualmente, sistemele speciale de pensii publice au introdus o serie de privilegii si tratamente preferentiale pentru unele categorii profesionale (fosti politisti, militari, magistrati sau angajati ai serviciilor speciale), fapt care a creat o diferenta imensa intre cea mai mica si cea mai mare pensie publica. Cred doamnelor si domnilor parlamentari ca sunteti de acord cu mine cand spun ca, in conditiile acestea, luarea unor decizii care sa favorizeze depasirea situatiei in care ne aflam are un caracter imperativ. Trebuie ca fiecare problema sa fie considerata si sa fie analizate solutiile puse pe masa de executiv. Guvernul Boc vine in fata noastra, in fata Parlamentului, cu un proiect de lege care urmareste acordarea unui tratament corect pentru viitorii pensionari prin stabilirea pensiilor conform contributiilor platite, functie de cresterea salariala, un proiect ce doreste implementarea unor criterii mai stricte pentru acordarea pensiei de invaliditate, pentru a se inlatura pensionarile abuzive, dar si pensionarile anticipate. In acelasi timp, este un proiect prin care se urmareste integrarea persoanelor apartinand sistemelor speciale de pensii in sistemul unitar de pensii publice, o integrare ce urmareste stabilirea acelorasi obligatii si drepturi pentru toti cei asigurati. Obiectivul ramane acela de mentinere a standardelor pensionarilor in plata si trecerea graduala la indexarea pensiei in functie de inflatie. Este necesar ca acordarea pensilor sa urmeze, insa, un tratament corect pentru viitorii pensionari prin stabilirea pensiilor conform contributiilor platite, functie de cresterea salariala. Nu trebuie sa uitam faptul ca proiectul de lege are in vedere conditiile referitoare la pensiile publice propuse in acordurile de imprunut din 2009 cu FMI, Comisia Europena si Banca Mondiala, iar luarea unor decizii ferme in privinta legii unice a pensiilor este importanta, dat fiind contextul in care ne aflam.

Doresc sa aduc in dezbatere problema restructurarii agentiilor guvernamentale ca politica a unui Guvern activ, ce urmareste reorganizarea autoritatilor si institutiilor publice cu scopul rationalizarii cheltuielilor bugetare si a controlului asupra corectitudinii utilizarii banului public. Avand drept motivatie necesitatea existentei unei ponderari a tarifelor pe care romanul le plateste din buzunarul sau si, in acelasi timp, stoparea risipei banilor obtinuti prin colectarea de venituri proprii de catre agentiile guvernamentale, consider ca reducerea numarului de astfel de agentii si varsarea veniturilor incasate la bugetul de stat stau ca temei suficient pentru a considera valide demersurile Guvernului. Restructurarea agentiilor guvernamentale vine pe fondul nevoii de regandire a politicii statului, o politica menita sa revigoreze economia si sa impiedice scurgerile inutile si nejustificate de fonduri. Trebuie sa-i invatam ce inseamna masura si bunul simt pe aceia care, cu nerusinare, irosesc banul public pe investitii personale si satisfacerea unor trebuinte care sunt o insulta la adresa cetateanului simplu. Realitatea romaneasca este umbrita masiv de opulenta functionarilor care isi acorda sporuri de merit pentru ca au mai introdus un nou bir pentru cetateni si care si-au descoperit noi pasiuni precum amenajarile interioare. La ora actuala exista numeroase agentii care sub acoperirea autoadministrarii utilizezaza banul public fara a tine cont de interesul comun. Prin schimbarea regimului de finantare, si anume, prin virarea veniturilor incasate catre bugetul de stat si finantarea cheltuielilor acestora de la bugetul de stat, va putea exista un control si o evidenta sporita asupra activitatii acestor agentii si a modului de cheltuire a banilor publici. Mai mult, conform statisticilor si prognozelor inaintate de catre Guvern, din preluarea la bugetul de stat a veniturilor agentiilor si prin desfiintarea ori, dupa caz, comasarea acestor structuri guvernamentale va rezulta o economie de aproximativ 50 de milioane de euro. Vom desfiinta si comasa aceste agentii-sugativa in proportie de 50%, exceptate fiind doar acele agentii a caror activitate este conforma reglementarilor europene si care au fost infiintate potrivit directivelor Uniunii Europene. Potrivit datelor Institutului National de Statistica, intre 2004 si 2008 numarul angajatilor din administratia centrala a crescut cu 37%, de la 159.000 in 2004 la 218.600 in 2008. Aceste cifre indica un lucru clar, si anume: nevoia luarii unei pozitii ferme si aplicarea masurilor adecvate. Astfel, in urma restructurarii, vor fi desfiintate aprovimativ 9.400 de posturi bugetate, din care 1.500 vacante. Avem in fata un proiect solid initat de catre Guvern, un priect legislativ care trebuie sustinut si de catre Parlament, dincolo de coloratura politica a fiecaruia dintre noi, pentru ca redresarea economica a Romaniei si bunastarea cetateanului trebuie sa primeze. De 20 de ani romanii se zbat sa duca o viata mai buna, dar tot atat timp am fost amagiti cu legi incropite, reforme superficiale si proiecte nefinalizate. Politicienii au preferat sa cosmetizeze aceasta situatie mostenita din epoca comunista, sperand astfel, ca amanarea unor reforme, uneori dureroase, va duce la castigarea bunavointei electorale. Ei bine, este timpul ca cineva sa le demonstreze acestor personaje ca sistemul nu functioneaza pe principiul „stat in stat”, iar reforma adevarata incepe cu Guvernul Boc, incepe cu restructurarea agentiilor guvernamentale si va continua sustinuta de PD-L si de aceia care vor sa-si asume angajamentul de reformare a statului.